11-18.04.2024
În
rândurile de mai jos încerc să aștern pe hârtie amintirile legate de minunatele
zile și locuri vizitate în excursia menționtă în titlu. Cu toate că deja au
trecut câteva luni bune de la venirea acasă, amintirile au rămas încă vii. Așa
că m-am hotărât să aștern pe hârtie impresiile cu care am rămas.
Pentru
început mi-am aranjat cronologic pozele făcute pe parcursul excursiei, pe care
le-am descărcat de pe telefon în coputerul din dotare. Excursia a fost
organizată de Agenția de Turism „Galatea Travel” din Oradea, iar ghidul care este
chiar patronul agenției - Szűcs Gábor, s-a dovedit a fi o enciclopedie vie.
Acest lucru l-a dovedit în toate excursiile în care am fost împreună. Și în
zece ani am cam fost...
Bineînțeles
că, la fel ca de fiecare dată, Adela a fost alături de mine și eu alături de
ea. Călătorind împreună - este practic un test suprem al oricărei relații.
Călătorim împreună nu pentru a scăpa de viață, ci pentru ca viața să nu ne
scape. Încerc așadar să-mi aranjez amintirile în mod cronologic și să povestesc
pe zile amintirile care îmi vin în minte, încercând să fiu cât mai precis.
10.04.2024
Am
plecat din Mediaș destul de dimineața, cam pe la 7,30, în așa fel încât să fim
la Oradea în jurul prânzului. Aveam în plan să trecem pe la agenție să vedem
dacă putem parca mașina acolo pe perioada cât eram plecați. Plecarea din Oradea
a fost stabilită la ora 03 noapte din dreptul agentiei ce se află lânga
Primărie. Așa că, după ce am ajuns la
Oradea, am vorbit cu fetele de la agenție, au fost de acord, indicându-mi chiar
locul de parcare. Așa că ne-am urmat programul stabilit de acasă și am trecut
granița în Ungaria până la Beretyóújfalu, primul orășel după graniță.
Primul
lucru pe care l-am făcut a fost să mergeme în centru și să mâncăm o înghețată
la o gelaterie a cărui patron este Italian. Ne cunoște de multă vreme, deoarece, de fiecare dată când
ajungem în Ungaria, primul lucru este să ne oprim la el și să ne luăm câte o
înghețată. Am mers apoi la magazinul TESCO, de unde de obicei ne facem
cumpărături de câte ori ajungem în Ungaria. Apoi am trecut și pe la “Bella Costa”, un
restaurant unde am mâncat o pizza proastă. Și acolo s-au stricat lucrurile.
Am
mai tras de timp și spre seară ne-am întors la Oradea. Ne-am lăsat mașina în
parcarea din curtea agenției și am ieșit la plimbare în oraș. După ce s-a
întunecat, ne-am întores în parcare și am intrat în mașina încercând să dormim
ceva până la ora plecării. Pe la ora 02,30 a sosit autocarul și ne-am pus
bagajele în cală. Locurile noastre au fost la doua banchete în spatele
ghidului. Ne-am pus pernele de călătorie si ne-am pregătit de drum. S-a făcut
ora 03.
11.04.2024
Așadar
la ora 03 plecăm din Oradea. Noapte dificilă, cu câteva opriri în Ungaria și
Germania pe la toalete. Astfel a trecut noaptea și o parte din ziua următoare. Dupămasa
ajungem în Nuremberg. Din parcare, pe un traseu pietonal, am mers până în
orașul istoric. Imediat după poarta de intrare în orașul vechi se află casa
Albrecht Dürer.
Casa
Albrecht Dürer și zona din jurul său oferă o incursiune fascinantă în viața și
opera unuia dintre cei mai importanți artiști renascentiști, precum și o
oportunitate de a explora istoria și cultura bogată a orașului Nürnberg. Fie că
ești pasionat de artă, istorie sau arhitectură, această destinație merită cu
siguranță o vizită.
Facem
un tur pietonal din dreptul casei Albrecht Dürer și ajungem la Kaiserburg
(Castelul Imperial) în doar câteva minute de mers pe jos. Castelul este una
dintre cele mai importante fortărețe medievale din Germania. În continuare
ajungem la Hauptmarkt, adică Piața centrală a Nürnbergului, unde se află
faimoasa fântână Schöner Brunnen și biserica Frauenkirche. Piața găzduiește, de
asemenea, celebrul târg de Crăciun din Nürnberg, unul dintre cele mai mari și
mai vechi din lume.
În
continuare vizităm, din exterior, Muzeul Național German (Germanisches
Nationalmuseum), care reprezintă cel mai mare muzeu de cultură și artă germană
din lume, cu o colecție vastă de artefacte, începând din preistorie și până în
prezent. De fapt, cum am spus la început, ne aflăm în zona istorică a orașului
(Altstadt). Centrul vechi al orașului este plin de străduțe pitorești, clădiri
istorice și restaurante tradiționale bavareze. Multe dintre casele și clădirile
din această zonă au fost reconstruite fidel, după distrugerile din perioada
celui de al Doilea Război Mondial.
În
imediata apropiere de Muzeului Național, practic în partea opusă muzeului, se
află amplasată o statuie a unui iepure uriaș și urât. Statuia iepurelui din
Nürnberg, cunoscută sub numele de „Hase” sau „Der Hase” în germană, este o
sculptură creată de artistul german Jürgen Goertz. Această statuie a fost
dezvăluită în anul 1984 și a fost inspirată de o lucrare a lui Albrecht Dürer,
care a creat o acuarelă intitulată „Iepurele", adică „Feldhase” în germană.
În piața din fața muzeului și lângă statuia
iepurelui uriaș și urât, precum și la terasele din imediata apropiere, se
găseau foarte mulți tineri și nu numai, localnnici sau turiști, toți cu câte o
halbă sau sticlă de bere în mână. Atmosfera din jur era plăcută și calmă, în
acea după-amiază plăcută și blândă. Soarele se îndrepta leneș spre orizont,
făcând ca cerul să se coloreze treptat din albastru spre un ocru deschis, care
apoi, încet, încet se transforma în portocaliu.
Ne-am
reîntors la autocar, cu care ne-am deplasat spre hotelul Best Western, City
West. Am ajuns destul de târziu. În apropiere am descoperit un magazin Kaufland
de unde am vrut să ne cumpărăm ceva de mâncare, dar era deja închis. Acolo
magazinele se închid la ora 20. În consecință, am găsit în apropiere o pizzerie,
de unde am comandat o pizza Margherita pentru acasă. Apoi ne-am dus la hotel,
iar de la barul hotelului am cumpărat o sticlă de bere și am urcat în cameră,
unde am cinat. A fost o masă pe cinste! Pizza a fost exceptională, mai ales că
cel ce ne-a sevit, poate era chiar patronul, un om mai învârstă, cu parul
grizonat și care, se pare, era Italian, deoarece i-am mulțumit și în italiană,
adică i-am zis ,,Grazie”, iar el ne-a raspuns tot în italiană foarte amuzat.
12.04.2024
Ne
trezim de dimineață. După un mic dejun conistent și bun, adică o omletă ca la
carte, completată cu un croasant și apoi o cafea expreso, ne îmbarcăm în
autocar și ne îndreptăm voioși spre Olanda. Spre deosebire de prima zi, acum
călătoream odihniți, cu privirile ațintite spre exterior, admirând frumoasele
locuri ale Germaniei, apoi ale Olandei. Prima impresie pe care am constata-o
era că toate acele lucruri pe care le urmăream prin geamul autocarului, adică
câmpurile, fermele, micile localități etc. erau puse la punct, curate,
ordonate.
Primul
oraș din Olanda pe care urma să-l vizităm conform programului era Rotterdam.
Rotterdam este un oraș important din Olanda, cunoscut pentru portul său vast,
care este de fapt cel mai mare din Europa și unul dintre cele mai mari din
lume. Acest port face din Rotterdam un centru major pentru comerț și logistică.
Ajungem
în orașul brăzdat de canale peste care sunt costruite o muțime de poduri
interesante, cu posibilitți de a se ridica, pentru a face loc ambarcațiunilor
mai mari să treacă. Facem un tur
panoramic cu autocarul. Orașul are o arhitectură modernă distinctivă, în mare
parte datorită reconstrucției, după ce a fost aproape complet distrus în timpul
celui de-al Doilea Război Mondial. Clădiri emblematice includ Markthal, podul
Erasmus și Casele Cubice. Rotterdam este, de asemenea, cunoscut pentru viața sa
culturală vibrantă, cu numeroase muzee, galerii de artă și evenimente
culturale, cum ar fi, de exemplu, Festivalul Internațional de Film de la
Rotterdam. Totodată, are o populație diversă și este un exemplu de
multiculturalism.
Oprim
autocarul într-o parcare în imediata apropiere de unul dintre cele mai
importante atracții turistice ale Rotterdam-ului - Euromast. Construit între
1958 și 1960, acest turn este o atracție turistică importantă și oferă
priveliști impresionante asupra orașului și împrejurimilor sale. A fost
proiectat de arhitectul olandez Hugh Maaskant. Euromast are două platforme de
observație principale situate la 96 și 112 metri înălțime. Acestea oferă vederi
panoramice asupra orașului Rotterdam, a portului și a regiunilor înconjurătoare.
În partea de nord se zărește orașul Haga.
La
o înălțime de aproximativ 100 de metri se află un restaurant elegant, unde
vizitatorii pot savura o masă în timp ce se bucură de priveliștile
spectaculoase. Un lift rotativ, numit Euroscope, îi duce pe vizitatori la
înălțimea maximă de 185 de metri, oferind o experiență de observație unică.
Pentru
cei ce doresc o doză de adrenalină, aceștia au posibilitatea să practice câteva
activități periculoase, printre care se remarcă abseiling și ziplining, adica
primul este de fapt executarea unui rapel exact ca în alpinism, iar
ziplining-ul este de asemene asemănătoare cu tiroliana, care implică deplasarea
pe un cablu suspendat, folosind un scripete fixat de un ham, mai precis,
persoana se lansează de la un punct mai înalt către un punct mai jos,
parcurgând traseul cu mare viteză.
Euromast
este un simbol emblematic al orașului Rotterdam și este adesea folosit în
imagini promoționale și materiale turistice.
Când
ne-am adunat la autocar deja se făcuse târziu, iar noi eram frânți de oboseală.
Cazarea o aveam rezervată la hotelul Ibis de lânga aeroportul din Amsterdam.
Când am ajuns acolo era deja întuneric. Am primit cheia camerei și după ce
ne-am aranjat bagajele, am urcat la restaurantul hotelului unde am luat cina
platită în avans - de fapt am achitat în avans 5 cine. Cam proasta mâncarea. Am
auzit de la alții că în Olanda, în general, mâncarea îi cam proastă și berea
scumpă, cam peste tot (acum nu cred că totuși îi proasta peste tot). În fine.
13.04.2024
După
micul dejun ne îmbarcăm în autocar și ne îndreptăm spre Amsterdam, denumită și
Veneția Nordului.
Debarcarea
din autocar a fost într-o parcare subterană în apropierea Fabricii de Diamante,
Coster Diamonds, primul puct al vizitei noastre.
Din
informațiile pe care le-am cules de pe net, dar și de la ghidul pus la
dispozițe de firmă, Coster Diamonds este una dintre cele mai vechi și renumite
fabrici de prelucrare a diamantelor din lume, situată în inima orașului
Amsterdam. Fondată în 1840 de către Moses Elias Coster, această fabrică a jucat
un rol important în dezvoltarea industriei de prelucrare a diamantelor,
devenind un punct de referință atât pentru meșteșugul său, cât și pentru
importanța sa culturală și istorică. Are deci o istorie lungă și prestigioasă,
fiind implicată în câteva dintre cele mai faimoase proiecte de tăiere și
șlefuire a diamantelor din lume. Unul dintre cele mai cunoscute exemple este
reșlefuirea diamantului Koh-i-Noor, care face parte din Coroana Regală
Britanică. În 1852, diamantul a fost adus la Coster Diamonds pentru a fi
prelucrat, după ce a fost considerat nesatisfăcător în forma sa originală.
Această
prețioasa piatră mi-a trezit o amintire legată de o carte citită în adolescență
– „The Moonstone” (Piatra lunii) de Wilkie Collins. Deși acest roman nu
menționează direct Koh-i-Noor, el este considerat unul dintre primele romane de
mister din literatura engleză și este inspirat de miturile legate de diamante
prețioase din India, inclusiv Koh-i-Noor. Romanul se învârte în jurul unui diamant
furat, cu o poveste plină de mister, trădări și investigații.
Surpriza
plăcută în această vizită a fost tânăra domnișoară care ne-a fost ghid pe tot
parcursul vizitei. Aceasta s-a dovedit fi o tânără și frumoasă româncă angajată
acolo doar de câteva luni, după cum ne-a mărturisit chiar ea. S-a comportat într-un
mod plăcut și profesional, făcândune la toți o impresie frumoasă.
Următorul
punct de vizitat, așteptat de mine cu ardoare, a fost Rijksmuseum adică Muzeul
Național aflat în apropiere. Rijksmuseum este unul dintre cele mai renumite și
prestigioase muzee din lume. Acesta a fost deschis pentru prima dată în 1800 și
găzduiește o colecție impresionantă de artă, istorie și obiecte culturale
olandeze.
Muzeul
deține peste 8.000 de obiecte expuse, dintr-o colecție totală de peste 1 milion
de piese, care acoperă o perioadă de peste 800 de ani, din Evul Mediu până în
secolul XX. Printre cele mai faimoase opere de artă se numără și una dintre
cele mai importante lucrări de pictură ale lui Rembrandt și anume „Rondul de
noapte”. Aceasta este una dintre cele mai emblematice picturi din lume,
realizată în 1642.
Din
ceea ce am citit legat de acest tablou, am aflat că pictura originală avea
aproximativ 363 cm înălțime și 437 cm lățime, dar a fost tăiată pe toate
laturile în 1715 pentru a se potrivi într-un loc specific din primăria
Amsterdamului, ceea ce i-a redus dimensiunile la 363 cm x 438 cm. Mă aflu în
fața tabloului protejat de pereți de sticlă, încercând să-i deslușesc tainele
descrise în pliantele achiziționate din muzeu. Pictura este renumită pentru
utilizarea dramatică a luminii și a umbrelor. Rembrandt a iluminat anumite
figuri și obiecte pentru a atrage atenția privitorului, creând astfel un efect
de profunzime și de mișcare. Deși denumirea sugerează o scenă nocturnă, în
realitate, acțiunea are loc într-o zi însorită; întunecarea picturii în timp
s-a datorat, în principal, oxidării lacului aplicat, ce a dus la această
percepție greșită.
Oricum „Rondul de Noapte” rămâne un simbol al
geniului artistic al lui Rembrandt și al importanței sale în istoria artei.
Pictura sa continuă să fascineze și să inspire pe toți iubitori de artă din
întreaga lume.
După
ce am admirat un timp destul de îndelungat tabloului lui Rembrandt, mi-am
continuat vizita într-un ritm mai alert, să cuprind cât mai multe opere în
puținul timp rămas. Astefel am putut remarca, printre multe altele, o
capodoperă și anume „Lăptăreasa” de Johannes Vermeer, un exemplu desăvârșit de
realism olandez, adică o pictură ce surprinde o scenă domestică simplă, dar
plină de detalii fine. La parter am descoperit o sală în care pe lângă alți
artiști renumiți ai picturii olandeze erau și câteva opere a lui Van Gogh,
printre care pot enumera „Câmp de grâu cu corbi”, „Țărăncuță cu basma roșie”,
„Lalea roșie și galbenă”, dar și un celebru autoportret al lui Van Gogh „Autoportret
cu pălărie de pâslă”.
Am
ieșit din renumitul muzeu un pic buimac sub presiunea celor văzute, conștient
fiind de oportunitatea colosală pecare am avut-o și anume să văd pe viu acele
opere recunoscute ca parte a patrimoniului cultural mondial, care au influențat
și inspirat artiști și istorici de artă din întreaga lume. Prin conservarea și
promovarea acestor lucrări, muzeul joacă un rol crucial în păstrarea și
transmiterea acestui patrimoniu artistic global.
Următorul
punct pe ordinea de zi a fost o mică croazieră pe câteva canale ce brăzdează
orașul. Așa că ne-am deplasat în grup pâna la un debarcader din apropiere și am
făcut un tur cu o barcă special construită pentru turiști, unde puteai să
servești o bere, o cafea și chiar să servești masa. O croazieră pe canalele din
Amsterdam este o experiență de neuitat. Orașul este renumit pentru rețeaua sa
de canale pitorești, iar o croazieră îți oferă ocazia să te bucuri de peisaje
minunate și să vezi atracții importante dintr-o perspectivă diferită. În
general, este o modalitate excelentă de a explora orașul și de a te bucura de
frumusețea sa unică.
După
ce am simțit din nou siguranța solului, simțindu-ne cu picioarele pe pământ,
ne-am deplasat spre parcarea subterană. Am urcat în autocar și am plecat spre
noua destinație, adică spre Vollendam, oraș - port pescăresc. Primul obiectiv -
vizităm o ferma de lapte, unde ni s-au prezentat pe scurt operațiumile
succesive de obținere a cașcavalului, cu degustare de cascaval și magazinul de
prezentare și suveniruri, apoi într-un atelier din vecinătate ni s-a prezentat
modul de confecționare a saboților din lemn de plop. Interesant.
În
continuare ne deplasăm spre oraș. Volendam este un mic oraș portuar situat în
provincia North Holland (Noord-Holland). Este renumit pentru atmosfera sa
pitorească și tradițională, precum și pentru legăturile sale cu cultura și
istoria olandeză.
Se
află la aproximativ 20 de kilometri nord de Amsterdam, pe malul Mării Egmont, o
parte a Mării Nordului.
În
Volendam, arhitectura caselor reflectă tradițiile și istoria locală. Iată
câteva aspecte distinctive ale arhitecturii caselor din acest oraș pitoresc. În
general, casele sunt construite în stilul tradițional cu fațade colorate,
adesea în nuanțe de verde, albastru, galben sau roșu. Această paletă de culori
vii contribuie la aspectul vesel și atrăgător al orașului. Acoperișurile
caselor sunt adesea înclinate, acoperite cu țigle sau plăci de lemn (șindrilă),
pentru a face față vremii umede și vânturilor puternice din zonă.
Totuși,
casele noi sunt din căramidă netencuită de culoare roșie maro. Am observant că
sufrageriile sun vitrate cu ferestre mari și foarte mari, unele semănând cu
niște vitrine. Ceea ce mi s-a părut chiar ciudat, dar și interesant în același
timp, este faptul că nu au perdele la ferestre.
Multe
clădiri din zona centrală au fost adaptate pentru a funcționa ca magazine sau
restaurante, dar care păstrează arhitectura tradițională.
Este
locul ideal pentru a gusta hering proaspăt sau alte preparate locale, existând
multe terase și restaurante unde poți lua masa. Și noi am avut ocazia să mâncăm
un fisch&chips excepțional. Cred că a fost cea mai bună și gustoasă mâncare
pe care am mâncat-o în Olanda. Este știut doar faptul că aceasta este cunoscută
ca fiind țara unde mâncarea este proastă și berea scumpă. Eu cred că este o
generalizare nedreaptă.
Aaa,
ca să nu termin așa brusc mi-am amintit că în acest orășel s-a remarcat grupul
BZN (Band Zonder Naam) o formație pop-rock din Olanda, care a luat naștere aici
în 1966. Celebra piesă „Blue eyes” ne-a încântat adolescența.
De-a
lungul carierei lor, BZN a devenit una dintre cele mai de succes și longevive
trupe din Olanda, dominând topurile muzicale europene mai ales în anii ’70-’80.
Plecăm
spre Amsterdam. Ziua încă nu s-a terminat.
Ajungând
în capitala Olandei, coborâm în apropierea Pieței Dam.
Piața
Dam (în neerlandeză cum i se mai spune mai nou, adică în olandeză De Dam) este
una dintre cele mai faimoase și importante piețe din Amsterdam. Situată în
inima orașului, Piața Dam este un loc de întâlnire pentru localnici și turiști,
dar și un punct de referință pentru numeroase evenimente și activități publice.
Numele „Dam” vine de la barajul („dam” în neerlandeză, dacăobservați folosesc
și varianta, olandeză si varianta neerlandeză, considerând că amândouă
variantele sunt corecte și nu se exclud reciproc) construit pe râul Amstel în
secolul al XIII-lea, care a fost punctul de plecare pentru dezvoltarea
orașului. În jurul acestei piețe observăm Palatul Regal (Koninklijk Paleis),
apoi Monumentul Național – care de fapt este un obelisc din piatră ce a fost
ridicat în 1956 pentru a comemora victimele celui deal Doilea Război Mondial.
Tot
în apropiere vedem Biserica Nouă (Nieuwe Kerk) biserică gotică ce datează din
secolul al XV-lea.
Și,
în sfârșit, vizităm renumitul Cartier Roșu, cunoscut ca „De Wallen” - este unul
dintre cele mai renumite și controversate cartiere din Amsterdam. Situat la
câțiva pași de Piața Dam, acest cartier este faimos pentru activitățile legate
de industria sexului, dar și pentru atmosfera sa unică, unde se îmbină istoria,
cultura nonconformismul și controversa.
Cartierul
Roșu este, de asemenea, cunoscut pentru numeroasele sale cafenele și baruri
unde se pot consuma produse din canabis, în conformitate cu legile olandeze. De
fapt, poți recunoaște aceste localuri după frunza de canabis inscripționată pe
peretele sau ușa barului. Nu mai zic de mirosul dulceag produs de consumul
acestui drog și care îl simți pe aproape toate străduțele din jurul pieței.
Aceste locuri sunt populare atât printre localnici, cât și printre turiști.
Încheiem
ziua frânți de oboseală. Ajungem la hotel și după o cină dubioasă ne retragem
în cameră. Adormim instantaneu frânți de oboseală și dormim duși și neîntorși
până dimineața.
14.04.2024
Este
ziua cea mai importantă, laitmotivul excursiei, adică vizita la cea mai frumoasă
grădină de lalele – Keukenhof.
Keukenhof
este una dintre cele mai faimoase grădini de flori din lume, situată în
apropiere de orașul Lisse. Aceasta este adesea numită „Grădina Europei” și este
renumită pentru spectaculoasele sale expoziții de lalele și alte flori de
primăvară.
Designerii
grădinii încep să planifice aranjamentele cu mai bine de un an înainte, alegând
atent culorile și soiurile de flori pentru a crea compoziții armonioase. În
fiecare an, grădina este replantată cu aproximativ 7 milioane de bulbi,
asigurând un spectacol de culori și forme.
Keukenhof
este renumit pentru varietatea sa incredibilă de lalele, care sunt în aproape
toate culorile imaginabile, de la roșu intens și galben strălucitor, până la
nuanțe mai subtile de roz, violet și alb. Pe lângă lalele, grădina include și
alte flori de primăvară, cum ar fi narcisele, zambilele, muscarii și anemonele,
fiecare adăugând un strat de culoare și parfum peisajului. De aceea, plimbarea
pe aleile din parc se trasformă într-o adevărată incursiune într-o lume de basm
plină de culoare și miresme.
O
parte spectaculoasă a grădinii este reprezentată de mozaicurile florale, unde
lalelele și alte flori sunt plantate în așa fel încât să formeze imagini mari,
vizibile de la distanță. Aceste mozaicuri sunt adesea inspirate de teme
culturale, natură, sau opere de artă faimoase. Pe lângă acestea, există și
porțiuni tematice, cum ar fi Grădina Japoneză sau Grădina de Sculpturi, care
combină flori cu elemente de design și artă pentru a crea spații unice. Trecând
pe lânga toate aceste spații, ai impresia că te afli într-o lume ireală, unde
magicul ține loc de real.
Pe
lângă grădinile în aer liber, Keukenhof are mai multe pavilioane care găzduiesc
expoziții de flori tăiate și aranjamente florale mai complexe. Aceste expoziții
includ nu doar lalele, ci și alte flori, cum ar fi orhideile, trandafirii și
garoafele. Fiecare pavilion are propriul său stil și tematică originală,
completând experiența vizitatorilor.
La
capătul aleilor ne-am oprit la o terasă bineînțeles plină de vizitatori. Cumva
am găsit o masă, unde ne-am așezat să ne tragem sufletul și să bem o cafea.
Apoi ne-am îndreptat spre ieșire. Acolo, la un restaurant, am mâncat de amiază,
apoi ne-am deplasat la autocar. Pornim spre Delf, orașul lui Johannes Vermeer
și centrul porțelanului.
Delft
este renumit la nivel mondial pentru ceramica sa albastră și albă, cunoscută
sub numele de „Delftware” sau „Delfts Blauw.” Această ceramică este inspirată
de porțelanul chinezesc și a fost produsă pentru prima dată în Delft în secolul
al XVII-lea.
Vizităm
piața centrală, numită Markt. Aceasta este un loc vibrant, înconjurat de
clădiri istorice și dominat de două structuri majore: Nieuwe Kerk și Stadhuis
(Primăria). Această piață este un centru de activitate comercială și socială,
unde se desfășoară târguri, piețe de flori și alte evenimente.
În
jurul pieții funcționează foarte multe magazine, restaurante, cafenele și
terase. Catedrala nouă, numită Nieuwe Kerk, este una dintre cele mai
emblematice clădiri din Delft. Construcția acestei biserici gotice a început în
anul 1396 și a fost finalizată în 1496. Cu o înălțime impresionantă a turnului
de aproximativ 109 metri. Nieuwe Kerk este a doua cea mai înaltă biserică din
Olanda.
Am
avut ocazia să ne cumpărăm tot felul de suveniruri, în special din porțelan.
Părăsim
orașul Delft și ne îndreptăm spre Haga.
Centrul
vechi al orașului Haga este plin de clădiri istorice, piețe și străzi pavate,
pe care le parcurgem pe jos. Aici se găsesc multe dintre cele mai vechi și mai
frumoase clădiri ale orașului, inclusiv biserici vechi, clădiri guvernamentale
și case tradiționale olandeze. Unul dintre punctele de atracție este Binnenhof,
un complex de clădiri care include reședința oficială a prim-ministrului
olandez și alte instituții guvernamentale.
Apoi
ne deplasăm cu autocarul spre Palatul Păcii (Vredespaleis) care reprezintă una
dintre cele mai emblematice clădiri din Haga și unde se află Curtea
Internațională de Justiție, cea mai importantă instanță judiciară a
Organizației Națiunilor Unite.
Lângă
poarta de intrare, în curtea palatului, se află un monument numit Globul Lumii
(World Peace Flame Monument). Globul Lumii este înconjurat de un cerc de pietre
provenite din aproape toate țările lumii. Fiecare piatră a fost adusă dintr-o
țară diferită, iar ideea din spatele acestui monument este de a reprezenta
unitatea globală și dorința comună pentru pace. Piatra centrală provine din
situl megalitic Carn Menyn din Țara Galilor, locul de origine al unor blocuri
de piatră din Stonehenge.
Piatra
care a fost trimisă de România este o rocă care din păcate s-a dovedit a fi
sfărâmicioasă, din care se desprin bucățele de pietricele. Cred că în scurt
timp se va epuiza. N-au găsit cei responsabili o bucată de granit sau mai știu
eu ce rocă dură rezistentă din Carpații noștri!?! Nici nu vreau să mă gândesc.
Oricum,
monumentul este un loc de reflecție și meditație pentru vizitatori, subliniind
importanța colaborării internaționale și a păcii mondiale, valori pentru care
Palatul Păcii și instituțiile găzduite acolo sunt cunoscute.
Ne
deplasăm mai departe spre Marea Nordului. Ajungem în dreptul unui hotel
gigantic și foarte scump, după cum am aflat. Găsim o străduță pe lângă hotel și
ajungem întro zonă de plajă plină cu terase și restaurante. Ne plimbăm pe acea
porțiune până la o pasarelă peste care trecem și coborâm prin spatele
restaurantelor direct pe plajă. Merg până la marginea mării. Marea este destul
de agitată, valurile se sparg înspumate de țărm, iar apa este tulbure din cauza
antrenării aluviunilor de pe fund. Orizontul este încețoșat, prin care soarele
abia se zărește, chinuidu-se să dispară. A început să se întunece. Am cules
câteva scoici și ne-am îndreptat spre locul de întâlnire. Ne-am întors la hotel
pentru ultima noapte la acel hotel. Până acum am avut noroc de vreme bună.
15.04.2024
Ne
îndreptăm spre Bruges, Belgia. Dacă până acum am avut o vreme splendidă,
însorită și senină, fără nici un nor pe cer, iată că în dimineața asta a
început să picure.
Vremea
era mohorâtă iar în zare era ceață.
Cam
după 3 ore ajungem în Bruges. Din parcare o luăm pe jos spre centrul istoric al
orașului. Vizităm, doar din exterior, așa numitele Beghinajele din Bruges.
Beghinajele sunt complexe arhitecturale istorice, specifice Belgiei și Țărilor
de Jos, care găzduiau comunități de femei religioase, cunoscute sub numele de
beghine. Acestea nu erau călugărițe în sensul tradițional, deoarece nu făceau
voturi religioase permanente și nici nu se retrăgeau complet din viața laică,
ci se dedicau unei vieți de rugăciune, muncă și caritate, păstrându-și totodată
libertatea personală. Beghinajele erau organizate ca mici sate sau cartiere în
cadrul orașelor, având propriile lor biserici, case, grădini și alte facilități
comune. Bruges găzduiește unul dintre cele mai cunoscute și bine păstrate
beghinaje din Europa, numit „Beghinajul Ten Wijngaerde” și reprezintă o
adevărată bijuterie a arhitecturii medievale, cu case albe, grădini frumos
întreținute și o atmosferă de pace și serenitate. Astăzi, beghinajul din Brujes
este locuit de călugărițe benedictine și poate fi vizitat de turiști, oferind o
incursiune în viața spirituală a beghinelor din trecut.
A
început să plouă mărunt. Ne echipăm cu pelerine și umbrele și ne îndreptăm spre
un debarcader unde aveam rezervată o mică croazieră. Ne înghesuim pe o barcă în
care abia am avut loc. Ne-am plimbat cu barca o vreme, noroc cu glumele
spirituale ale „căpitanului bărcii“, care a făcut totuși mai plăcută călătoria
cu barca. Nu am văzut aproape nimic. În imediata apropiere de debarcader se
află Piața Centrală (Grote Markt) inima orașului, unde se află turnul Belfort,
un simbol al libertății civice și Primăria orașului.
Primăria
din Bruges (Stadhuis van Brugge) este una dintre cele mai vechi și mai
impresionante clădiri municipale din Belgia, având o istorie și o arhitectură
care reflectă importanța orașului Bruges în perioada medievală, fiind un
exemplu excelent de arhitectură gotică flamandă. Fațada sa este ornamentată cu
detalii sculpturale complexe, care includ statuile conților Flandrei, un
detaliu menit să sublinieze continuitatea și legitimitatea guvernării locale.
Avem
liber pentru cumpărături. Ploaia se intensifică. Am intrat în câteva magazine
pentru a ne cumpăra pelerine de unică folosință. Am găsit, am cumpărat și ne-am
și echipat cu ele. Apoi am căutat un loc ca să ne adăpostim de ploaie. Așa am a
găsit o mica pizzerie-bistro, care se numște „Otomat”, aflat într-o piață mai
mică, dar foarte pitorească, înconjurată de cafenele și restaurante. Este un
loc popular pentru relaxare și savurarea unei cafele sau a unei beri belgiene.
Am intrat și imediat am fost întâmpinați de o atmosferă placută, primitoare și
călduroasă, mai ales că afară s-a cam răcorit. Am comandat o pizza Magherita,
care a venit insoțită și de un pahar de bere belgiană. A fost poate printre
cele mai bune pizza consumată de mine. Nu mai spun de bere, nu cred că am mai băut
o bere atât de bună. Avea, cumva, o aromă discretă de floare de soc. Belgia
este recunoscută pentru cele peste 500 de sortimente de bere. Normal că au bere
bună la o așa tradiție. După ce ploaia s-a oprit, am plătit și am ieșit. De
acolo, pe o straduță, ne-am deplasat la catedrala „Sint-Salvatorskathedraal”
numită și „Notre Dame de Bruges”, aflată la mică distanță. Aici se găsește „Madona
cu Pruncul” care este considerată o capodoperă a sculpturii renascentiste,
demonstrând rafinamentul și înțelegerea profundă a anatomiei umane de către
renumitul și nemuritorul Michelangelo Buonarroti. Forma sculpturală, drapajul,
expresia subtilă a personajelor și echilibrul perfect dintre monumental și uman
fac din această lucrare una dintre cele mai admirate opere ale artistului.
Admirând această capodoperă, pot spune că „Madona din Bruges” de Michelangelo
nu este doar o lucrare de artă impresionantă din punct de vedere estetic, ci și
un simbol al valorilor renascentiste și al importanței spirituale și culturale
pe care această perioadă o deține în istoria artei.
De
aici am grăbit pasul spre locul de întâlnire cu grupul, astfel ne-am deplasat
spre un alt reper emblematic al Bruges și al Belgiei în general, anume
magazinele de praline și ciocolată. Belgia are o tradiție lungă și respectată
în producerea ciocolatei, care datează din secolul al XVII-lea, când cacaoa a
fost introdusă în Europa. Până la începutul secolului al XX-lea, Belgia
devenise deja un important producător de ciocolată. În 1912, Jean Neuhaus, un
ciocolatier belgian, a inventat pralina, o bomboană umplută, care a
revoluționat industria ciocolatei.
Bruges
găzduiește o mulțime de ciocolaterii artizanale, fiecare oferind o selecție
unică de praline și alte produse din ciocolată. Noi am intrat într-un magazin
indicat de ghid de pe strada Katelijnestraat 27b, numit „Belgian Chotolates”.
Am dat buluc în magazin, spre bucuria vânzătoarelor bănuiesc, umplându-ne
pungile cu o mare varietate de produse dulci.
A
venit seara, așa că am plecat spre hotelul Best Western, aflat într-o mica
localitate numită Wavre. Un hotel foarte bun care, spre deosebire de hotelul
din Olanda, avea atât micul dejun, cât și cina deosebit de gustoase.
16.04.2024
De
la hotel ne deplasăm spre Ghent, un oraș important în regiunea Flandra din
Belgia, care are o legătură istorică semnificativă cu Carol al V-lea, unul
dintre cei mai puternici conducători ai Europei din secolul al XVI-lea. Carol
al V-lea s-a născut la Gent (Ghent) la 24 februarie 1500, într-un moment în
care orașul era unul dintre cele mai bogate și prospere din Europa, datorită
comerțului și industriei textile.
Unul
dintre cele mai importante obictive de vizitat il reprezintă Catedrala Sfântul
Bavo (Sint-Baafskathedraal), unde avem programată intrarea ceva mai târziu.
Până atunci avem ocazia să vizitam din exterior Castelul Contelui
(Gravensteen), un castel medieval impresionant, construit în secolul al
XII-lea. A servit ca reședință pentru conții de Flandra și este unul dintre
cele mai bine conservate castele din Belgia.
În
plimbările noastre admirăm un edificiu cu o arhitectura impresionantă, o
clădire care îmbină stilurile gotic și renascentist, reflectând bogăția și
istoria politică a orașului.
În
apropiere trecem prin Vechea Piață a Peștelui (Kleine Vismarkt) și Podul
Sfântului Mihail (Sint-Michielsbrug). Aceste locuri oferă priveliști uimitoare
asupra arhitecturii medievale a orașului și a canalelor sale pitorești.
A
sosit ora programată pentru intrarea în Catedrala Sfântul Bavo
(Sint-Baafskathedraal).
Aceasta
este o catedrală gotică renumită pentru lucrarea sa de artă: „Altarul Mielului
Mistic” (Adorația Mielului Mistic) de frații Van Eyck, una dintre cele mai
importante opere de artă din istoria artei europene. Mai precis, este vorba de
altarul pictat de Van Eyck. Altarul este bogat în detalii, cu o mare atenție
acordată texturilor, culorilor și luminii. Fiecare detaliu din pictură are un
simbolism profund. De exemplu, Mielul, care sângerează într-un potir,
simbolizează Euharistia și sacrificiul lui Hristos pentru mântuirea omenirii.
Peisajele din fundal sunt de o frumusețe naturalistă impresionantă, iar
folosirea luminii și a umbrelor este revoluționară pentru acea perioadă.
Ieșim
în grup și ne deplasăm spre autocarul parcat pe o străduță aflată pe malul unui
canal. Ajugem la autocar, iar când facem prezența, aflăm cu îngrijorare că
lipsește un turist ce probabil s-a rătăcit. El nu a intrat cu grupul în
Catedrală. Imediat ghidul a alertat poliția, punându-le la dispoziție și o poză
cu respectivul. Așteptând îngrijorați, mai ales că urma să ne deplasăm spre
Bruxelles, iar timpul trecea în defavoarea noastră. Deodată auzim sirenele unei
mașini de poliție. Ce să vezi, îl aduce pe turistul nostru rătăcit.
Impresionantă operativitatea și eficiența poliției din Ghent.
În sfârșit plecăm spre Bruxelles, capitala
Belgiei. Prima oprire o facem la unul dintre cele mai emblematice monumente și
anume Atomium. Construit inițial pentru Expoziția Universală din 1958 (Expo
'58), acest monument a devenit între timp un simbol al orașului și al
modernității europene.
Atominul
reprezintă o moleculă de cristal de
fier, mărită de aproximativ 165 miliarde de ori. Structura este compusă din
nouă sfere din oțel inoxidabil, fiecare cu un diametru de 18 metri, conectate
prin tuburi care conțin scări rulante și lifturi. Întreaga structură are o
înălțime de 102 metri și cântărește aproximativ 2.400 de tone.
De
la un chioșc aflat chiar în parcare ne luăm câte o porție de cartofi pai.
Cartofii prăjiți, cunoscuți local sub numele de „frites” sau „frieten”, sunt
una dintre cele mai iubite specialități culinare din Bruxelles și din întreaga
Belgie. Deși cartofii prăjiți sunt populari în multe țări, în Belgia, ei au un
statut aproape legendar, iar tradiția lor are o istorie lungă și plină de
mândrie.
De
acolo facem un tur panoramic cu autocarul, vizitând Cartierul European, Palatul
Regal, precum și Palatul Justitiei. Apoi facem un tur pietonal pe străzile
orașului istoric. Ajungem în Grote Markt, cunoscută și sub numele de Grand
Place - este piața centrală și una dintre cele mai importante atracții
turistice din Bruxelles. Renumită pentru arhitectura sa impresionantă și
atmosfera vibrantă, Grote Markt este considerată una dintre cele mai frumoase
piețe publice din lume, fiind inclusă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO din
1998.
De
aici putem să admirăm în toată spledoarea ei Hôtel de Ville (Primăria). Aceasta
este poate cea mai impunătoare clădire din piață, construită între 1402 și
1455. Fațada gotică a Primăriei este decorată cu statui care reprezintă nobilii
și sfinții importanți din istoria orașului. Turnul său asimetric, înalt de 96
de metri, este încununat de o statuie a Sfântului Mihail, patronul orașului
Bruxelles. Tot de aici putem admira Maison du Roi (Casa Regelui) clădirea nu a
fost niciodată o reședință regală. Tot în această zonă putem admira Casele
breslelor.
Grote Markt este înconjurată de un ansamblu de
case ale breslelor, fiecare cu propriul său stil arhitectural și decorativ.
Aceste case au fost reconstruite după bombardamentul din 1695 și sunt decorate
cu aur și sculpturi detaliate care simbolizează diversele bresle ale orașului,
cum ar fi brutarul, tăbăcarul și arcașul.
Plecăm
din Grote Markt spre un alt obiectiv într-adevăr emblematic și anume Maneken
Pis.
Distanța
dintre cele două obiective este de aproximativ 300 de metri, ceea ce ne
determină să facem o plimbare ușoară de doar câteva minute prin centrul
orașului.
Manneken
Pis este o mică statuie din bronz, înfățișând un băiețel care urinează într-o
fântână. Statuia are doar 61 cm înălțime, dar a devenit un simbol al
Bruxellesului, celebrat pentru spiritul său ludic și neconvențional.
Deși
statuia are dimensiuni mici, Manneken Pis are o prezență puternică și este
adesea înconjurată de turiști care doresc să îi facă o poză și să se bucure de
atmosfera jovială a locului. Plimbarea de la Grote Markt la Manneken Pis este
scurtă, dar oferă o incursiune prin inima vibrantă a Bruxelles-ului.
În
toată această perioadă vremea a fost mohorâtă cu ploi de scurtă durată, care
însă nu ne-au împiedicat să ne bucurăm de cele văzute.
Ajungem
la Hotel, iar după ce ne aranjăm și ne debarasăm de hainele ude, mergem la
cină. Cina a fost o surpriza foarte plăcută, unde am primit un preparat din
pește extraordinar de gustos. Nu am mai mâncat așa ceva. Acestaă cină a fost
cireașa de pe tort după ziua extrem de solicitantă și umedă.
17.04.2024
Dimineața
ne luăm rămas bun de la Belgia și ne îndreptăm spre Luxemburg. Primul obiectiv
sunt Cazematele Bock. Cazematele Bock sunt una dintre cele mai faimoase
atracții turistice din orașul Luxemburg și reprezintă un complex subteran de
tuneluri și galerii care au jucat un rol crucial în istoria defensivă a
orașului. Aceste fortificații subterane sunt recunoscute la nivel mondial și
sunt parte din patrimoniul mondial UNESCO.
Ne
deplasăm într-un tur pietonal spre Palatul Marelui Duce. Acesta este reședința
oficială a Marelui Duce al Luxemburgului și un simbol al monarhiei
luxemburgheze. Situat în inima capitalei, acest palat este un exemplu
remarcabil de arhitectură renascentistă și joacă un rol central în viața
politică și ceremonială a țării.
Vizităm
piața din apropiere, plină de tarabe, în care mici producători își vând
produsele de fructe și legume, brânzeturii, produse de carmangerie, pâna la
produse de artizanat și suveniruri.
Nu
pierdem mult timp și ne îndreptăm spre Germania, mai precis spre orașul Trier.
Trier
a fost unul dintre cele mai importante centre urbane din Imperiul Roman,
servind drept capitală a prefecturii Gallia în secolul al IV-lea. Pe atunci,
orașul era cunoscut pentru bogăția și importanța sa strategică. Multe dintre
monumentele romane din Trier sunt încă vizibile astăzi și fac parte din
Patrimoniul Mondial UNESCO.
Din
parcare o luăm pe jos spre zona istorică a orașului. La un moment dat întâlnim
o poartă imensă din piatră înnegrită. De fapt, este vorba de așa numita Porta
Nigra. Poarta Neagră este cel mai mare și mai bine păstrat portal roman din
Europa și simbolul orașului Trier. Aceasta datează din secolul al II-lea și a
fost parte din fortificațiile orașului roman.
O
luăm pe stradă spre Catedrala din Trier (Dom St. Peter). Pe dreapta și stânga
străzii întâlnești o mulțime de terase, cafenele, magazine de suveniruri și
pizzerii, pregătite pentru primirea turiștilor care mișunau în grupuri mari sau
mici în număr mare. Catedrala din Trier (Dom St. Peter): este cea mai veche
catedrală din Germania, cu părți ale structurii datând din secolul al IV-lea.
Catedrala este cunoscută pentru arhitectura sa impresionantă și pentru
relicvele religioase, inclusiv Sfântul Veșmânt (o tunică despre care se spune
că a fost purtată de Iisus Hristos).
În
scurtul timp rămas pentru adunarea grupului am intrat într-o cafenea, un local
cochet și elegant. Am comandat fiecare câte o cafea. Surpriza a fost că ospătarul
care ne-a servit era un tânăr român din Timișoara. foarte simpatic și amabil.
Când am ieșit din local, după ce ne-am luat rămas bun, ne-a transmis foarte
jovial că „ne mai auzim”. Ne-am amuzat copios.
După
îmbarcare plecăm spre Nürnberg, la hotelul unde am dormit prima noapte. Ajungem
seara frânți de oboseală. Am dormit neîntorși până dimineața.
18.04.2024
Ne
apropiem de finalul excursie. Este practic ultima zi al aventurii noastre.
Plecăm
de dimineață și ne îndreptăm spre Regensburg. Cam în 5 ore ajungem într-o
parcare din imediata apropiere a orașului istoric.
Ca
și în ziua precedentă, o luăm pe jos. Regensburg are o istorie lungă, datând
din epoca romană, când era cunoscut sub numele de Castra Regina, un fort roman
construit în secolul al II-lea d.Hr. Orașul a devenit un important centru
comercial și cultural în Evul Mediu, fiind un nod crucial pentru comerțul de-a
lungul Dunării. În perioada medievală, Regensburg a fost unul dintre cele mai
prospere orașe din Sfântul Imperiu Roman și a jucat un rol esențial în politica
și comerțul european.
Trecem
Dunărea peste Podul de Piatră (Steinerne Brücke), construit în secolul al
XII-lea, acest pod medieval peste Dunăre este unul dintre cele mai vechi poduri
de piatră din Europa și a fost esențial pentru dezvoltarea comerțului în
regiune.
Ajungem
în orașul istoric. Regensburg este renumit pentru arhitectura sa gotică și
romanică bine conservată. Străduțele pitorești pavate cu piatră dau un aer de
Ev Mediu.
Centrul
vechi al orașului Regensburg și Stația de Comerț cu Corăbii (Stadtamhof) au
fost incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO în 2006 datorită valorii sale
excepționale ca ansamblu arhitectural medieval. Am vizitat, din exterior,
Catedrala Sf. Petru (Regensburger Dom). O catedrală gotică impresionantă,
considerată un simbol al orașului. Construcția sa a început în secolul al
XIII-lea și a fost finalizată în secolul al XVI-lea. Nu am putu vizita și
interiorul, deoarece era în renovare de ceva vreme.
La
întoarcere, aproape de Podul de Piatră, de la o mica terasă unde scria că
aceasta funcționează de peste 100 de ani, ne-am cumpărat o porție de cârnați cu
varză, un produs specific locului. Și aici ne-am descurcat foarte bine,
deoarece vânzătoarea era o moldoveancă stabilită de mulți ani în Germania.
Ne
îmbarcăm în autocar și ne îndreptăm spre casă. Drumul lung și plctisitor l-am
parcurs totuși cu stoicism. Noaptea tărziu am ajuns în Oradea, la sediul
Agenției. Ne-am luat bagajele, ne-am urcat în mașina parcată în curtea agenției,
ne-am luat rămas bun de la colegii de excursioniști, promițându-ne unul altuia
că ne vom revedea la următoarea aventură.
Ne-am
întors acasă cu inimile pline de bucurie, cu povești de povestit și cu dorința
de a repeta cât mai curând experiența. A fost mai mult decât o simplă călătorie.
A fost o aventură care ne-a legat și mai mult, ne-a învățat să apreciem
frumusețea naturii și a prieteniei.
Excursia noastră s-a încheiat cu promisiunea
tăcută de a păstra mereu spiritul acestor zile în sufletele noastre.
